Targoviste Favorites

Favorite thing: "De la Mircea pâna la Vladimirescu
nu este un singur nume ilustru care
sa nu fie scris cu sânge pe pamantul
Târgovistei.Acolo este leaganul luptelor
si al sacrificiilor politice.Toate
gloriile noastre militare au trecut
pe acest pamânt si au lasat urme
sângeroase într-acest oras."
Ion Ghica

Târgovistea s-a bucurat de o notorietate internationala la acea vreme fiind mentionata în numeroase relatii ale calatorilor straini din evul mediu si marcata în câteva harti ale Europei ca "sedes vaivodae", "metropolis valachorum et sedes peculiaris principum".

Vlad Tepes.Adept al unei domnii autoritare, el s-a preocupat de întarirea armatei, dezvoltarea comertului si centralizarea puterii politice.Un episod elocvent al actiunii de consolidare a autoritatii domnesti prin limitarea puterii marii boierimi se va consuma la Târgoviste în 1457, când "Vlad voda Tepes...au facut cetatea de la Poienari cu orasenii den Târgoviste pentru o vina mare ce au facut unui prate al Vladului voda(pentru caci dovedise ca boierii târgovisteni i-au ingropat pa un frate al lui da viu)... Iar cati au fost impodobiti în ziua Pastilor, pre toti i-au dus la Poienari de au lucrat la cetate, pâna s-au spart toate hainele dupe ei...".

Radu cel Mare a încercat sa dea o mai mare stralucire Târgovistei ctitorind una din cele mai mari si mai frumoase biserici, manastirea Dealu, si deschizand noi orizonturi culturii romanesti prin introducerea tiparului.

In 1583, Franco Siviori observa aici - spre deosebire de Bucuresti - " locuinte mult mai bune si mai mândre...si o asezare... bine si bogat populata".In februarie 1584 - aflam de la acelasi calator - "aici s-au stramutat, de asemenea, toti negustorii si mestesugarii din Bucuresti, astfel ca au ajuns atât de multi, împreuna cu cei localnici, ca se gaseau orisice fel de marfuri; toti boierii cei mari s-au apucat apoi, urmand pilda principelui [Petru Cercel], sa ridice o cladire", astfel ca "iute, iute s-a marit mult orasul".

Fondest memory: Sfârsitul secolului este dominat de epopeea româneasca de sub conducerea lui Mihai Viteazul (1593-1601).Dupa cumplita-i moarte pe Câmpia Turzii, capul viteazului întregitor de neam si tara a fost cules si adapostit de paharnicul Turturea, ca relicva sfanta a neamului romanesc, în gropnita domneasca de la manastirea Dealu.
Tabloului Târgovistei lui Petru Cercel, cu constructii de piatra si caramida, cu sisteme de aductiune a apei, cu ateliere domnesti, trebuie sa-i adaugam si existenta la 1614 a unei bai publice mai sus de gradina domneasca.In 1613, Toma Boros confirma faptul ca Târgovistea era un oras deschis, foarte mare, avand foarte multe case în care locuiesc multi negustori bogati.Miron Costin considera aceste realizari "împaratiei, nu domniei semanatoare".

Lui Matei Basarab (1632-1654) îi datoreaza orasul cea mai fecunda perioada de constructii si de dotari urbanistice.Se dezvolta reteaua de alimentare cu apa a orasului prin conducte de olane.Aceasta retea de alimentare cu apa a Targovistei medievale, numita "Drumul izvoarelor", a folosit orasului pâna în secolul trecut.

Bakšic aprecia la 1640 ca în Târgoviste sânt "peste 4000 de case...cea ce înseamna peste 20000 de suflete", dintre care foarte multi negustori.In 1653, Paul de Alep confirma ca "Târgovistea este un oras mare, cam cât Alepul sau Damascul".

Evlia Celebi, în 1659, considera marele centru comercial al Tarii Romanesti un oras mare, comparabil cu Belgradul si Adrianopolul.

Iata ce nota secretarul florentin Antonio Maria del Chiaro:"Târgovistea a fost în vechime resedinta domnitorilor, într-o vreme când acestia nu se prea temeau de turci.Del Chiaro explica hotarârea voievodului [Constantin Brancoveanu] de a recladi curtea din Târgoviste prin legenda descoperita aici a unei inscriptii, avand urmatorul text:"Faca voievodul Matei sa cada blestemul ceresc asupra oricarui print ce va gasi aceasta piatra, daca nu va recladi Târgovistea si repopula ca odinioara".